Cryonics Questions and Choices
Ce se întâmplă când un membru al unei organizații de criogenizare are mai puțină bani alocați decât necesită furnizorul?
Aceasta a fost problema din spatele planului de subfinanțare al Alcor, anunțat în 2013. Planul aborda o decalaj clar între costul îngrijirii promise și banii disponibili pentru unii membri. A demonstrat, de asemenea, de ce finanțarea în criogenice nu este o întrebare unică.
Criogenizarea începe doar după moartea legală. Furnizorul trebuie apoi să execute lucrări urgente. Echipele pot trebui să organizeze standby-ul, să stabilizeze corpul, să îl transporte și să înceapă conservarea. Mai târziu, pacientul are nevoie de îngrijire pe termen lung. Fiecare etapă necesită bani.
Alcor a stabilit două niveluri de finanțare în notificare. Crioprezervarea întregului corp avea un minim de 200.000 USD. Crioprezervarea neurologică avea un minim de 80.000 USD. Crioprezervarea neurologică înseamnă conservarea creierului, nu a întregului corp.
Notificarea oferea membrilor 90 de zile de avertisment scris. Noile praguri urmau să intre în vigoare la 1 septembrie 2013. Membrii care aveau deja suficientă finanțare până în acea dată nu trebuiau să ia măsuri imediate.
Grupul dificil era format din membrii subfinanțați. Aceștia erau persoane ale căror fonduri disponibile scădeau sub minimul pentru opțiunea aleasă. Unii intraseră în organizație cu termeni mai vechi. Alții puteau deveni subfinanțați când costurile sau minimele se schimbau.
De ce contează un decalaj de finanțare
Un acord de criogenizare este o promisiune despre viitoare activități. Totuși, banii din spatele acestei promisiuni pot veni din asigurări de viață, economii sau alte aranjamente. Aceste surse își pot pierde valoarea în timp. Prețurile pot, de asemenea, crește.
Acest lucru creează o problemă simplă. Dacă un membru are 80.000 USD alocați, dar suma necesară devine ulterior mai mare, decalajul trebuie rezolvat într-un fel sau altul. Planul de conservare nu devine mai ieftin doar pentru că membrul s-a alăturat mai devreme.
Notificarea Alcor permitea mai multe căi. Un membru putea crește finanțarea. Un membru putea alege o opțiune de membru sau de conservare mai ieftină. Un membru subfinanțat putea, de asemenea, să folosească Planul de Subfinanțare ca o modalitate pe termen scurt de a gestiona decalajul.
Planul nu elimina subfinanțarea. Crea o cale de a o gestiona în timp. Sume suplimentare puteau fi adăugate prin cotizațiile de membru atunci când finanțarea rămânea sub minimul necesar. Alcor a spus că membrii ar primi notificări privind astfel de taxe.
Această distincție contează. Un plan care amână un deficit nu este același cu un plan care îl elimină. Alcor a afirmat că finanțarea completă rămâne obiectivul preferat. A avertizat, de asemenea, că Planul de Subfinanțare nu era considerat alegerea cea mai ieftină pe parcursul multor ani.
Luați în considerare un mic exemplu. Imaginați-vă un membru cu finanțare pentru crioprezervare neurologică de 70.000 USD când suma necesară este de 80.000 USD. Persoana are un decalaj de 10.000 USD. Planul poate oferi timp pentru gestionarea acestui decalaj, dar contul rămâne totuși insuficient. Membrul poate trebui să adauge fonduri sau să aleagă alt aranjament.
Acel exemplu arată, de asemenea, latura emoțională a problemei. O persoană poate fi planificat atent și totuși să facă față unei noi cereri. Acest lucru poate părea nedrept, mai ales când planul privește un eveniment îndepărtat pe care nimeni nu îl poate programa cu certitudine.
Finanțarea face parte din conservare
Criogenizarea este adesea discutată prin prisma științei. Oamenii întreabă despre răcire, agenți crioconservanți, gheață și repararea viitoare. Aceste întrebări contează. La fel și întrebarea mai puțin dramatică despre cine plătește fiecare pas.
Conservarea începe cu limitele fizice. Gheața poate deteriora țesutul formând cristale. Un agent crioconservant este o substanță chimică utilizată pentru a reduce acea deteriorare. Vitrificarea vizează transformarea țesutului într-un solid sticlos, în loc să permită formarea obișnuită a gheții.
Corpurile mari creează probleme speciale. Se răcesc la viteze diferite. Exteriorul se poate răci înainte de interior. Această diferență poate crea stres și crăpături. Temperatura de depozitare contează, de asemenea. Alcor a utilizat depozitarea la temperaturi intermediare, de aproximativ minus 140 grade Celsius, pentru unii pacienți.
Aceste detalii nu dovedesc că reanimarea este posibilă. Niciun pacient uman criogenic nu a fost reanimat. Nanotehnologia actuală este departe de a fi capabilă să repare un pacient uman conservat. Orice plan viitor de reparare ar necesita calcule riguroase și rezultate repetabile, nu schițe optimiste.
Știința face finanțarea mai complexă, nu mai puțin. Echipele de standby, transportul, chimicalele, echipamentul, depozitarea, personalul și îngrijirea pe termen lung au toate costuri. Un minim de finanțare este o încercare de a plasa o limită inferioară acestor obligații.
Totuși, niciun minim nu poate șterge incertitudinea. Inflația poate schimba valoarea banilor. O țară poate avea reguli de asigurare sau legale diferite. Transportul transfrontalier poate aduce cerințe suplimentare. Acordurile diferă, iar termenii lor se pot schimba.
Ce învață planul
Notificarea din 2013 oferă o lecție utilă pentru oricine studiază opțiunile de criogenizare. Prețul tipărit pe un plan este doar o parte a întrebării. Întrebarea mai mare este dacă aranjamentul financiar poate ține pas cu serviciul promis.
Notificarea separă, de asemenea, două idei ușor de confundat. Membruia poate continua chiar și când finanțarea este sub nivelul necesar. Acest lucru nu înseamnă că contul este complet finanțat. Înseamnă că furnizorul a creat un proces pentru a gestiona diferența.
Un cititor atent poate therefore pune întrebări simple. Ce costuri sunt acoperite? Care costuri se pot schimba? Cum sunt notificați membrii? Ce se întâmplă dacă finanțarea rămâne sub minim? Poate o persoană să schimbe opțiunile de conservare? Ce reguli se aplică în țara unde locuiește persoana?
Acestea sunt întrebări despre un contract și un sistem. Nu sunt promisiuni despre reanimare. Nu rezolvă întrebarea mai profundă dacă o persoană conservată ar putea reveni vreodată cu memoria și identitatea intacte.
Pentru mine, acesta este locul unde spera onestă începe. Speranța nu trebuie să ascundă decalajele. Poate admite că conservarea este dificilă, repararea este speculativă și finanțarea poate eșua. Totuși, poate trata pregătirea ca un încercare serioasă de a lăsa deschisă o posibilitate viitoare.
Planul de subfinanțare al Alcor a abordat o problemă practică fără a pretinde că problema dispăruse. A oferit unor membri o cale pe termen scurt, dar a menținut vizibilă nevoia de finanțare completă. Aceasta este o lecție modestă, dar valoroasă.
The Longer Horizon se întoarce la o singură întrebare clară despre criogenizare, conservarea viitoare și ce poate însemna onest speranța. Aici, răspunsul începe cu un fapt simplu: o posibilitate viitoare are nevoie de un plan prezent suficient de puternic pentru a o susține.
Article by Lea Varga ·