Cryonics Questions and Choices
Standby-ul este perioada în care o echipă de criobiologie așteaptă lângă o persoană care se stinge și se pregătește pentru momentul în care decesul este declarat legal. Sună simplu. În practică, este una dintre cele mai solicitante părți ale criobiologiei.
Motivul este destul de clar. Echipa trebuie să fie în locul potrivit, la momentul potrivit, cu echipamentul adecvat și cu suficient spațiu pentru a acționa rapid odată ce declararea legală are loc. Dacă ajung prea devreme, costurile și stresul cresc. Dacă ajung prea târziu, primele minute după deces sunt pierdute.
Acesta este echilibrul dificil din interiorul standby-ului. Este o așteptare, dar nu este o așteptare pasivă. Oamenii pot imagina un mic cronometru păzit la patul de spital. În realitate, poate însemna ambalarea băilor portabile cu gheață, prepararea medicamentelor, verificarea aprovizionării, aranjarea transportului și rămânerea în stare de alertă timp de ore sau zile. De asemenea, înseamnă a lua decizii de judecată înainte ca certitudinea să existe.
Această incertitudine este ceea ce face standby-ul atât de dificil. O boală terminală poate dura mult timp. Faza finală se poate schimba rapid. O persoană poate părea stabilă dimineața și aproape de moarte seara. O echipă trebuie să evalueze când să treacă de la observare la intervenție, iar nu există o linie clară care să le spună exact când să înceapă.
Acest lucru contează deoarece minutele înainte și după decesul legal sunt centrale în criobiologie. Lucrările de criobiologie nu încep înainte de moarte. Ele încep după o pronunțare legală. Dar rezultatele cele mai bune, în termeni practici, depind de modul în care echipa s-a pregătit înainte ca acel moment să sosească.
Această pregătire începe cu informațiile. Cu cât datele despre pacient sunt mai complete, cu atât echipa poate ghici mai bine ce corpul poate necesita. Un pacient sever deshidratat nu este același cu unul umflat de lichide. Aceste condiții cer manipulări diferite la începutul stabilizării. O echipă bună de standby încearcă să știe cu ce situație se confruntă înainte ca corpul să nu mai fie capabil să le spună.
Aici este unde standby-ul devine atât medical, cât și logistic. Echipa poate avea nevoie să înțeleagă notele de îngrijire paliativă, simptomele recente și direcția probabilă a declinului. Poate avea nevoie să știe dacă persoana devine agitată, confuză, somnoroasă sau greu de trezit. Poate avea nevoie să planifice schimbări de echipamente. Poate avea nevoie să coordoneze cu familia, personalul de îngrijire paliativă și persoanele de transport în același timp.
Există un alt motiv pentru care standby-ul este scump. Ceasul este imprevizibil. Oamenii pot petrece ore într-o cameră și niciodată să nu fie chemați să acționeze. Pot fi, de asemenea, chemați să acționeze la o oră ciudată, într-un oraș diferit, cu puțină avizare. Acest lucru înseamnă că călătoriile, cazarea, forța de muncă și echipamentul stau în rezervă în timp ce echipa așteaptă.
Confuzia începe adesea cu cuvântul „standby” însuși. Mulți oameni îl aud și cred că este vorba despre un simplu apel telefonic. Dar în criobiologie, standby-ul înseamnă că organizația a preluat responsabilitatea de a urmări situația îndeaproape odată ce pacientul este clar terminal sau sub îngrijire paliativă. Este o stare formală de pregătire, nu o disponibilitate casual.
Ajută, de asemenea, să înțelegi de ce această fază există deloc. Perioada de dinainte de moarte, adesea numită faza agonală, este un timp de efort profund asupra corpului. Respirația poate deveni neregulată. Pulsul se poate slăbi. Fluxul sanguin poate eșua în a ajunge bine la țesuturile exterioare. Corpul nu mai menține auto-păstrarea într-un mod normal, iar echipa de criobiologie încearcă să scurteze dauna care urmează.
Această daună nu este abstractă. Când circulația scade, corpul împinge sângele spre miez. Mâinile, picioarele, intestinele și alte zone exterioare primesc mai puțin. Celulele din acele țesuturi sunt flămânde de oxigen. Acest lucru declanșează inflamația și face pereții vaselor mai permeabili. Lichidele se mută. Umflarea poate urma. Sângele devine leneș în vasele mici. Odată ce se întâmplă acest lucru, problema se răspândește.
Intestinul este extrem de important aici. Când fluxul sanguin intestinal scade, liningul intestinului devine mai slab. Bacteriile și toxinele pot traversa mai ușor în fluxul sanguin. Acest lucru poate adăuga la rănirea întregului corp. Într-un caz terminal, acest lucru contează deoarece fiecare oră de circulație slabă adaugă la povara pe care echipa de standby o moștenește după ce decesul este declarat.
Aciditatea este o altă problemă ascunsă. Pe măsură ce corpul se oprește, tinde să devină mai acid. În termeni simpli, acidul se acumulează atunci când oxigenul nu mai ajunge suficient de bine la țesuturi. Starea de pH scăzut poate răni celulele, poate agrava problemele de coagulare și poate face ca unele medicamente să funcționeze mai puțin bine. Reflectă, de asemenea, cât timp a stat corpul în procesul de morți înainte ca circulația completă să se oprească.
Acesta este unul dintre motivele pentru care oamenii din criobiologie acordă o atenție atât de mare timing-ului. Nu doar încearcă să conserve structura după moarte. Încearcă, de asemenea, să limiteze lanțul de vătămare care începe înainte ca moartea să fie oficială. Cu cât faza agonală este mai lungă, cu atât corpul se mută într-o stare care este mai dificil de stabilizat ulterior.
Acesta este, de asemenea, motivul pentru care standby-ul poate părea intens emoțional pentru toți cei implicați. Familii pot fi speriate, nesigure sau neconvinse. Lucrătorii de îngrijire paliativă au propriul lor scop, care este confortul și alinarea suferinței. Echipa de criobiologie are un scop diferit, care este de a preveni cât mai multă moarte celulară după decesul legal. Acele scopuri se pot suprapune în practică, dar nu sunt la fel.
Această diferență poate crea tensiune. Unele rude doresc liniște și intimitate. Altele doresc mai mult timp. Unele pot rezista întregii aranjări. Echipa de standby trebuie să respecte contextul uman în timp ce se pregătește totuși pentru o sarcină foarte tehnică. Aceasta este o combinație grea. Solicită răbdare, disciplină și vorbire calmă sub presiune.
Este ușor să subestimezi cât efort intră în a fi pregătit. Standby-ul nu este dramatic. Este birocrație, judecată, controlul temperaturii, aprovizionarea și ore de atenție. Este, de asemenea, dispunerea de a sta aproape de un sfârșit fără a pretinde să știi mai mult decât permite dovada.
Acesta ar putea fi cel mai onest mod de a-l descrie. Standby-ul este locul în care criobiologia încetează să fie o idee și devine o cursă contra ultimei schimbări a corpului. Consumă timp deoarece timpul este lucrul pe care încearcă să îl rețină. Este solicitant deoarece corpul nu așteaptă conveniența. Și este costisitor deoarece pregătirea are un preț, chiar și atunci când nimic vizibil pare să se întâmple.
Cred că acesta este motivul pentru care standby-ul este o parte atât de serioasă a criobiologiei. Dezvăluie întrebarea reală din centrul câmpului: câtă pregătire este justificată când rezultatul este încă necunoscut?
The Longer Horizon revine la întrebări precum aceasta cu grijă. O întrebare clară despre criobiologie, conservarea viitoare și ce poate însemna sincer speranța.
Article by Lea Varga ·