Cryonics Questions and Choices
Criogenica oferă o șansă pentru o viitoare reanimare
Poate răcirea unei persoane după deces să păstreze suficiente elemente pentru o viitoare reanimare? Criogenica se construiește în jurul acestei întrebări. Oferă o posibilitate, nu o promisiune. Niciun pacient criogenic uman nu a fost reanimat și nici o metodă cunoscută nu poate face acest lucru astăzi.
Această limită trebuie menționată la începutul oricărei relatări oneste. Speranța din spatele criogenicii este că instrumentele viitoare ar putea repara daunele pe care știința actuală nu le poate vindeca. Decalajul dintre acea speranță și ceea ce se poate face acum este mare.
Ce încearcă să protejeze conservarea
După oprirea inimii, corpul nu mai transportă oxigen către țesuturi. Încep deteriorările, iar timpul contează. Procedurile criogenice încep doar după ce moartea legală a fost declarată. Nu reprezintă un tratament pentru o persoană vie.
Când este stabilită o aranjament criogenic, o echipă de rezervă poate fi pregătită în apropiere dacă decesul este prevăzut. După moartea legală, echipa poate începe răcirea și alți pași pentru a încetini deteriorarea. Stabilizarea poate include suport pentru circulație și respirație, împreună cu măsuri pentru a reduce coagularea sângelui. Persoana este apoi mutată într-o instalație pentru îngrijire suplimentară.
La instalație, personalul poate folosi un proces numit perfuzie. Acesta înseamnă pomparea unei soluții prin vasele de sânge. Soluția conține agenți crioprotectori, sau CPA. Acești chimicale ajută la limitarea formării gheții pe măsură ce corpul se răcește.
Gheața poate dăuna celulelor și structurilor fine din interiorul lor. În unele protocoale, scopul este vitrificarea. Cuvântul înseamnă transformarea țesutului într-un solid sticlos, în loc să se lase să formeze gheață obișnuită. Atingerea acelei stări necesită o cantitate suficientă de CPA în țesut, dar cantități mari pot provoca și ele daune.
Aceasta este un echilibru dificil. Soluția trebuie să ajungă la țesuturi, dar concentrația și fluxul ei trebuie gestionate. Un stres prea mare în timpul perfuziei poate cauza umflături sau alte leziuni. Un flux sanguin slab poate, de asemenea, face ca soluția să ajungă mai greu în locurile unde trebuie să ajungă.
Odată ce pașii de conservare sunt completați, depozitarea pe termen lung folosește temperaturi foarte scăzute. La astfel de temperaturi, multe reacții chimice încetinesc considerabil. Acest lucru poate ajuta la conservarea structurilor în timp. Nu demonstrează însă că acele structuri pot fi reparate ulterior sau că o persoană ar putea fi readusă la viață.
De ce reanimarea viitoare este incertă
Speranța se bazează pe mai multe întrebări legate între ele. Poate fi structura creierului păstrată suficient de bine? Ar putea tehnologia viitoare să repare daunele cauzate de procesul de morțe, răcire, chimicale și depozitare îndelungată? Ar putea apoi restabili funcțiile care susțin memoria și personalitatea?
Nu există răspunsuri stabilite. Unele lucrări de laborator pot informa studiul celulelor, țesuturilor sau organelor. Dar succesul cu acestea nu dovedește că un om întreg poate fi reanimat după conservarea criogenică. Saltul de la o conservare parțială la restaurarea unei persoane rămâne dincolo de capacitatea actuală.
Cuvântul „șansă” poate suna mai puternic decât permit doveziile. În acest context, el înseamnă o rută propusă care depinde de descoperirile viitoare. Nu înseamnă o probabilitate cunoscută, un proces funcțional de reanimare sau un rezultat promis.
Un mic exemplu ajută să se arate atât atractivitatea, cât și limita. Imaginați-vă o persoană ale cărei țesuturi sunt răcite și depozitate după deces. Procesul are ca scop încetinirea schimbărilor ulterioare și reținerea structurilor importante. Acest obiectiv poate conta dacă repararea viitoare devine posibilă. Totuși, conservarea singură nu ne poate spune dacă acele structuri rămân complete, dacă repararea le poate atinge sau dacă persoana ar putea reveni.
Chiar și ideea unei depozitări pe o perioadă lungă are limite. Condițiile foarte reci pot încetini multe reacții, dar depozitarea îndelungată este doar o parte a problemei. Deteriorarea înainte de răcire, efectele perfuziei și procesul de încălzire și reparare viitoare contează toate. O afirmație despre reacții lente nu este aceeași cu dovada unei viitoare reanimări.
Acesta este motivul pentru care criogenica cere un anumit tip de speranță. Îi roagă pe oameni să accepte un viitor posibil fără a-l trata ca pe unul probabil. Acest lucru poate fi emoțional dificil. Ideea atinge timpul, pierderea și dorința de a continua o viață care pare neterminată. Aceste sentimente merită respect, dar nu pot rezolva știința.
Întrebările practice modelează, de asemenea, drumul. Rezerva, stabilizarea, transportul și conservarea trebuie să aibă loc într-o secvență, iar întârzierile sau condițiile locale pot afecta ceea ce este posibil. Reglementările legale, furnizorii, finanțarea și aranjamentele transfrontaliere variază în funcție de țară și circumstanțele personale. Aceste detalii nu răspund la întrebarea dacă reanimarea va funcționa vreodată, dar fac parte din ceea ce implică criogenica acum.
Pentru mine, cel mai onest mod de a vorbi despre criogenică este de a avea în vedere două gânduri simultan. O metodă viitoare de reparare nu poate fi exclusă simplu pentru că nu există astăzi. Dar nimeni nu poate pretinde că va apărea sau că va restaura o persoană conservată.
Criogenica oferă, prin urmare, o șansă în sensul restrâns al unei întrebări deschise. Încearcă să păstreze o anumită structură fizică pentru un viitor care ar putea avea instrumente mai bune. Nu poate promite că persoana se va întoarce. Diferența dintre aceste afirmații contează.
Înțelegerea acestei diferențe clarifică subiectul. Un cititor poate vedea acum cum se integrează rezerva, stabilizarea, transportul, perfuzia și depozitarea la rece și de ce fiecare pas lasă încă întrebări nerezolvate. Speranța poate rămâne, cu condiția să nu fie confundată cu dovada.
Orizontul Mai Lung începe cu o singură întrebare clară despre criogenică, conservarea viitoare și ce poate însemna onest speranța.
Article by Lea Varga ·