Cryonics Questions and Choices
Criogenia nu este un substitut pentru îngrijirea sănătății persoanelor vârstnice. Propoziția este simplă și cred că e important să rămână așa. Criogenia nu este o formă de îngrijire medicală pentru vârstnici. Nu tratează durerea, fragilitatea, infecțiile, bolile de inimă, demența sau multe alte probleme care apar odată cu înaintarea în vârstă. Ea începe doar după ce moartea a fost declarată și are rolul unui pas de conservare, nu al unei îngrijiri medicale pentru o persoană vie.
Această diferență se estompează ușor când oamenii vorbesc despre viitor. Criogenia poate suna ca o perspectivă pe termen lung, un mod de a depăși limitele pe care medicina actuală nu le poate traversa. Dar îngrijirea sănătății persoanelor vârstnice aparține prezentului. Se referă la confort, tratament, sprijin și demnitate cât timp o persoană mai este în viață. Criogenia nu face niciuna dintre aceste lucruri.
Acesta este primul fapt pe care aș dori să îl avem mereu în vedere. Dacă cineva este în vârstă, bolnav sau în declin, criogenia nu înlocuiește medicii, asistentele, îngrijirea acasă, îngrijirile paliative sau serviciile de hospice. Aceste forme de îngrijire lucrează cu corpul și mintea care sunt prezente acum. Criogenia vine mai târziu. Poate începe abia după moartea legală. Aceasta este o limită fermă și nu una neglijabilă.
Al doilea fapt este, de asemenea, simplu. Niciun pacient uman criogenizat nu a fost reanimat. Asta înseamnă că criogenia rămâne o pariu pe știința viitoare, nu o întoarcere dovedită din moarte. Nu spun asta pentru a batjocori ideea. O spun pentru că o alegere onestă necesită limite oneste. Speranța care ascunde faptele devine o poveste de consolare, nu un plan clar.
Așa că atunci când subiectul este îngrijirea sănătății persoanelor vârstnice, întrebarea reală se schimbă puțin. Nu mai este: „Poate criogenia înlocui îngrijirea?” Ci: „Atunci, la ce servește criogenia?” Răspunsul este că este un încercare de conservare după moarte, oferită de unii furnizori oamenilor care doresc această șansă. În termeni generali, procesul poate implică standby (pregătire), stabilizare, transport, răcire și conservare pe termen lung. Cerințele variază în funcție de țară și de situația personală, în special în ceea ce privește moartea legală, consimțământul și transportul transfrontalier.
Acești termeni pot suna tehnici, așa că îi păstrez simpli. Standby înseamnă că o echipă rămâne gata de acțiune lângă persoană spre sfârșitul vieții. Stabilizarea înseamnă pași imediați pentru a încetini deteriorarea după ce moartea a fost declarată. Transportul înseamnă mutarea persoanei la facilitatea de conservare. Conservarea înseamnă răcirea și depozitarea pe termen lung, de obicei la temperaturi foarte scăzute, cu speranța că știința viitoare va putea face mai mult într-o zi. Nimic din aceasta nu constituie îngrijire medicală pentru vârstnici în sensul normal. Este un proces de conservare post-mortem.
De aceea, criogenia poate sta alături, dar niciodată în interiorul medicinei obișnuite. O persoană poate primi tratament pentru o boală legată de vârstă și totuși poate privi criogenia ca o alegere separată. Dar cele două nu sunt de același fel. Una încearcă să ajute o persoană vie acum. Cealaltă încearcă să conserve ceea ce rămâne după moarte, fără nicio promisiune că reanimarea va avea vreodată loc.
Cred că cea mai clară greșeală este să imaginezi criogenia ca o ultimă rezervă medicală pentru bătrânețe. Nu este așa. Nu inversează îmbătrânirea. Nu restabilește puterea pierdută. Nu ameliorează ultimele luni sau săptămâni ale vieții. Nu înlocuiește planificarea îngrijirii, a confortului sau a sprijinului în sensul uman obișnuit. Intră în scenă doar după ce viața s-a încheiat deja în sensul legal.
Există, de asemenea, o limită care merită să rămână vizibilă. Criogenia depinde de avansurile viitoare care nu pot fi garantate. Un corp conservat, sau chiar o structură cerebrală conservată, nu este dovada că aceeași persoană se va trezi din nou. Un arhiv digital nu este o persoană. Un model AI nu este o persoană nici el. Aceste instrumente pot ajuta memoria, narativul sau asemănarea, dar nu dovedesc supraviețuirea, identitatea sau conștiința. Această incertitudine nu este o notă laterală. Este centrul întregii probleme.
De aceea mă opun oricărei discurs lin despre înlocuire. Îngrijirea sănătății persoanelor vârstnice se referă la ceea ce se poate face pentru cei vii. Criogenia se referă la ceea ce s-ar putea face într-o zi cu morții, dacă știința viitoare se dovedește mult mai capabilă decât știința prezentă. Acestea sunt speranțe foarte diferite. Amestecarea lor poate slăbi pe amândouă.
Locul onest pentru criogenia, așadar, nu este cel al unui leac, nici cel al unui substitut. Aparține categoriei de alegeri serioase, dar incerte, privind viitorul. Unii văd acest lucru drept motiv suficient pentru a o lua în considerare. Alții nu. Fiecare răspuns poate fi gândit atent, atâta timp cât nu confundă conservarea cu îngrijirea.
Cred, de asemenea, că ajută să menținem vizibilă latura umană. Oamenii care îmbătrânesc au nevoie de îngrijire clară acum. Au nevoie de alinare a simptomelor, ajutor în viața de zi cu zi și conversații oneste despre ceea ce medicina poate și nu poate face. Criogenia nu răspunde acestor nevoi. Ea stă după ele, nu deasupra lor.
Acesta este răspunsul complet la titlu și vreau să las lucrurile aici fără a le face mai grandioase decât sunt. Criogenia nu este un substitut pentru îngrijirea sănătății persoanelor vârstnice deoarece nu este deloc îngrijire medicală. Este o propunere de conservare legată de moarte, știința viitoare și incertitudine.
The Longer Horizon pune o singură întrebare clară despre criogenie, conservarea viitoare și ce poate însemna onest speranța. Și acesta face la fel, iar răspunsul onest este că speranța nu ar trebui să estompeze linia dintre îngrijirea celor vii și o promisiune care încă nu are nicio dovadă.
Article by Lea Varga ·