Cryonics Questions and Choices
Preistoria precede înregistrările scrise
Ce poate însemna criogenia când istoria umană însăși începe în tăcere? Aceasta este întrebarea de bază a acestei lecții. Înainte de scriere, oamenii încă trăiau, iubeau, se temeau, construiau și mureau. Știm acest lucru din unelte, oase, urme de foc și alte rămășițe, nu din povești pe hârtie.
Preistoria este lungul șir al vieții umane înainte de apariția înregistrărilor scrise. Acest lucru nu înseamnă că nu s-a întâmplat nimic. Înseamnă doar că documentația este indirectă. O bucată de silice spartă, o vatră, o înmormântare, un perete pictat sau un strat de cenușă ne pot spune ceva. Ele nu pot spune totul și nu pot vorbi în propoziții complete.
Acest aspect contează pentru criogenie deoarece criogenia se află într-un tip similar de incertitudine. Îi cere oamenilor să gândească dincolo de înregistrarea directă a prezentului. Întreabă dacă o structură suficientă poate fi salvată acum pentru o minte viitoare, un corp viitor sau cel puțin o șansă viitoare. Această întrebare nu are o dovadă simplă și nu ar trebui mascată ca atare.
Ce ne învață preistoria despre dovezi
Oamenii aud adesea „fără înregistrări scrise” și gândesc „fără cunoștințe”. Acest lucru este greșit. Înseamnă doar că cunoștințele provin din surse diferite. Arheologia, geologia și biologia ajută la construirea imaginii.
Același mod de gândire este util atunci când privim criogenia. Un caz de criogenie nu este o poveste cu un final cunoscut. Este un lanț de pași. Standby (pregătire) înseamnă că oamenii sunt pregătiți aproape de momentul morții legale. Stabilizare înseamnă încetinirea daunelor imediat. Transport înseamnă mutarea persoanei la site-ul de conservare fără întârziere. Conservare înseamnă răcirea sau perfuzarea corpului, sau a creierului, astfel încât reparațiile viitoare să aibă cel mai bun punct de plecare posibil.
Fiecare pas este practic. Fiecare pas este, de asemenea, fragil. Dacă o parte eșuează, întreaga efort poate pierde teren.
Preistoria ne amintește, de asemenea, că o lipsă de dovezi directe nu este același lucru cu goliciunea. Nu avem poveți de viață scrise ale oamenilor timpurii, totuși știm că au lăsat urme. În criogenie, un creier sau un corp conservat ar fi o urmă. Dar o urmă nu este un întors definitiv. Este doar material pregătit pentru o posibilă utilizare viitoare.
Un exemplu simplu
Gândiți-vă la un vas de lut găsit în pământ. Nu își poate explica propriul creator. Nu ne poate spune numele persoanei care l-a modelat. Totuși, oferă dovezi reale. Arată pricepere, scop și un moment în viața umană.
Criogenia este mai apropiată de acel vas de lut decât de o promisiune dintr-o carte de povești. Creează o urmă fizică destinată mâine. Urama poate conserva structura. Urama poate susține munca viitoare. Dar urma nu este același lucru cu viața readusă la viață.
Acesta este locul onest de stat. Este suficient pentru a face ideea serioasă. Nu este suficient pentru a face rezultatul cert.
De ce contează aici istoria timpurie
Istoria scrisă a început târziu. Pentru cea mai mare parte a timpului uman, nu exista niciun document la care să te consulți. Oamenii se bazeau pe memorie, obiceiuri și obiecte. Acest interval lung ar trebui să ne facă umili. Oamenii au acționat întotdeauna înainte de a putea explica pe deplin ce va veni după aceea.
Criogenia aparține acestui același obicei uman. Este un act deliberat întreprins în fața incertitudinii. Oamenii se organizează pentru standby, stabilizare, transport și conservare deoarece doresc o șansă viitoare pe care medicina nu o poate oferi încă. Aceasta este o alegere, nu o garanție.
Aici contează limbajul clar. Înghețarea este ușor de imaginat. Conservarea este mai greu de înțeles. În criogenie, scopul nu este simplu a face ceva rece. Scopul este de a reduce dauna cât permite metodele curente, adesea cu soluții speciale care încearcă să protejeze țesutul în timpul răcirii. Fie că aceasta poate conserva suficient pentru reparații viitoare este necunoscut.
Ideile digitale intră și ele aici, dar doar ca însoțitori, nu ca înlocuitori. O înregistrare digitală, un model de personalitate sau un arhivă stocată pot păstra părți dintr-un model de viață. Pot ajuta memoria, istoria familială sau cercetarea identității. Nu dovedește că conștiința poate fi copiată înapoi în existență. Nu dovedește că o persoană se va întoarce.
Latura practică din spatele speranței
Istoria timpurie învață răbdare. De asemenea, învață că trecutul este adesea reconstruit din fragmente. Criogenia este construită pe fragmente de un fel diferit. Începe după moartea legală. Depinde de timing, procedură, transport și bani. Depinde, de asemenea, de lege, care se schimbă în funcție de țară și circumstanțe.
De aceea, oamenii din domeniul criogeniei vorbesc atât de mult despre pregătire. Nu pentru că pregătirea rezolvă totul. Ci pentru că fără pregătire, fereastra se poate închide foarte repede. O persoană care moare brusc lasă mai puțin loc pentru standby și stabilizare. O persoană cu o declinare așteptată poate lăsa mai mult loc. Diferența poate conta foarte mult.
Totuși, limita dură rămâne. Niciun pacient criogenic uman nu a fost readus la viață. Acest fapt ar trebui să rămână vizibil. Nu face întrebarea trivială. Face întrebarea onestă.
Consider că această onestitate este utilă. Păstrează speranța departe de limbajul de vânzări. De asemenea, păstrează îndoielile departe de a deveni un reflex care închide ușa prea devreme. O întrebare serioasă orientată spre viitor poate trăi în acel spațiu îngust.
Ce înseamnă acest lucru pentru un cititor astăzi
Preistoria arată că viața umană poate fi reală cu mult înainte de a fi înregistrată. Criogenia întreabă dacă o anumită formă de continuitate umană ar putea fi recuperată vreodată din ceea ce este conservat acum. Legătura nu este o dovadă. Este un mod de a gândi.
Dacă înțelegi preistoria, poți vedea cât de mult din trecutul uman este cunoscut prin urme, nu prin mărturii. Dacă înțelegi criogenia, poți vedea cât de mult din promisiunea sa se bazează și ea pe urme. Acest lucru nu rezolvă problema. O clarifică.
Întrebarea următoare nu este dacă trecutul a fost tăcut. A fost. Întrebarea este ce fel de viitor ar putea fi construit din ceea ce supraviețuiește acelei tăceri.
The Longer Horizon menține o singură întrebare clară în vedere: ce pot însemna de fapt criogenia, conservarea viitoare și speranța onestă atunci când înregistrarea este încă neterminată.
Article by Lea Varga ·